Luca Arbore

Luca Arbore sau Arbure (cu alfabetul chirilic vechi: Лꙋка Арбꙋрє, n. ? – d. 25 aprilie 1523, Hârlău, Moldova) a fost un boier, diplomat și om de stat moldovean, de mai multe ori comandant al armatei țării și membru familiei Arbore. A ieșit în evidență pentru prima dată în 1486, în timpul domniei lui Ștefan al III-lea, principe al Moldovei, cu care este posibil să fi fost rudă. A devenit portarul (sau castelanul) de lungă durată al Sucevei, îmbinând apărarea militară și funcțiile administrative cu o carieră diplomatică. Astfel, Arbore a organizat apărarea Sucevei în timpul invaziei poloneze din 1497, după care a fost confirmat ca unul dintre cei mai importanți curteni ai Moldovei.

În calitate de comandant militar, Arbore a participat la ocuparea de către moldoveni a Pocuției în 1502. El este identificat provizoriu ca fiind "Luca Valahul", care l-a servit pe Ștefan în misiuni diplomatice cruciale în Polonia și în Marele Ducat al Moscovei. De asemenea, un mare proprietar de pământ și patron al artelor, Arbore a comandat pictarea Bisericii Arbore. Clădirea este una dintre cele opt biserici moldovenești aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Portarul Arbore a fost identificat, probabil în mod eronat, ca fiind un pretendent la tronul Moldovei în 1505. El l-a slujit în continuare pe fiul lui Ștefan, Bogdan al III-lea, care a avut nevoie de serviciile sale în special în timpul confruntărilor de la granița dintre Moldova și Polonia din acel an. Și-a menținut poziția în ciuda înfrângerii suferite și, posibil în calitate de hatman, a continuat să servească ca tutore al fiului orfan al lui Bogdan, Ștefan al IV-lea "Ștefăniță". În această calitate, el a aliniat țara cu Polonia și a purtat un război împotriva Hanatului Crimeii (un reprezentant al Imperiului Otoman), obținând o victorie majoră la Ștefănești în august 1518.

În 1523, principele i-a acuzat pe boierii din neamul Arbore de insubordonare și i-a executat pe cei mai mulți dintre ei. Deși acuzația inițială era probabil falsă, execuția în sine a declanșat o adevărată revoltă a boierilor. Neamul Arbore s-a destrămat în mare parte în 1523, dar a supraviețuit în principal prin descendenți de sex feminin; numele a fost în cele din urmă refolosit de persoane care erau înrudite cu familia originală, inclusiv, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de către savantul și politicianul Zamfir Arbore. Până atunci, portarul fusese recuperat ca figură simbolică și în literatura unor autori precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu și Barbu Ștefănescu Delavrancea.